Ajutați dezvoltarea site -ului, împărtășind articolul cu prietenii!
Unul dintre punctele cheie ale modelului de umbră sunt balcoanele. Analizăm calculul acestuia printr-un exemplu practic cu CE3X.
Cu acest exemplu vom realiza un caz practic pentru a obține modelul de umbre aruncate într-o incintă de fațadă care este retrasă deoarece este un balcon, folosind programul CE3X. In acest caz fatada balconului este de 6,54 m. lungime, 2,70 m înălțime liberă și 2,97 m retragere.
În acest model vom include umbrele proprii aruncate pe respectivul balcon, atât de cei doi pereți laterali, cât și de placa orizontală care îl acoperă. Acest exemplu este valabil atât pentru o casă unifamilială, cât și pentru o casă de bloc. Plecăm de la o fațadă cu balcon a cărei orientare este sud-est conform următorului grafic:
La etajul anterior se poate observa cum am obtinut unghiurile pentru cele patru puncte pe care cele trei plane pe care le consideram obiecte indepartate ne urmeaza sa le genereze, s-a efectuat si reducerea punctelor 2 si 3 pentru a obtine mărimea adevărată a unghiurilor de elevație, astfel încât obstacolele îndepărtate să fie definite conform următorului tabel:
|
Obiect de la distanță |
Puncte |
Unghi orizontal Azimut (α) |
Unghiul de elevație (β) |
| Fațada din partea stângă |
P1 |
41 |
22 |
|
P2 |
-1 |
17 |
|
| Fațada din partea dreaptă |
P3 |
-97 |
17 |
|
Î4 |
-139 |
22 |
|
| Acoperiș, podea orizontală |
P1 |
41 |
90 |
|
P2 |
-1 |
17 |
|
|
P3 |
-97 |
17 |
|
|
Î4 |
-139 |
90 |
Cu acest tabel avem deja informațiile necesare pentru a putea intra în program și a obține modelul de umbre, apoi mergem la fila de definire a umbrei, astfel încât, prin opțiunea generală, să introducem cele patru puncte necesare pentru definirea fiecăruia. dintre cele trei poligoane sau obstacole îndepărtate pe care dorim să le simulăm.
1.- Poligon corespunzător faţadei laterale stângi, prin punctele P1 şi P2.
2.- Poligon corespunzător faţadei laterale drepte, prin punctele P3 şi P4.
3.- Placa orizontala pentru acoperirea balconului prin punctele P1, P2, P3 si P4.
Odată definite modelele de umbrire ale celor trei planuri care aruncă umbră pe fațada noastră, facem clic pentru a salva modelul, apoi închidem fereastra Shadow Patterns și mergem la definirea anvelopei termice și o asociem cu fațada sud-est modelul definit. pentru aceasta, după cum se indică mai jos:
Odată cu finalizarea acestei postări, am dori să ne lăsați părerile dumneavoastră cu privire la luarea în considerare a umbrelor aruncate de obstacole tipice fațadelor, despre experiența dumneavoastră în introducerea lor în certificate, îndoielile care au apărut în acest proces sau orice alt tip de abordare pe care veți fi de acord să o luați în considerare.
- Adăugat pe 07/12/2013 datorită comentariilor din această postare -
- Adăugat pe 18.07.2013 datorită comentariilor din această postare -
Dacă îmi permiteți, atașez modelul de umbre pe diagrama solară care cred că este corect din punctul PM.
- Placă în consolă. Aici este introdus 75º, deoarece umbra care se produce din cauza acestei surplombi este cea care generează un plan vertical care începe la înălțimea lui P1 și P2 la infinit. Pentru a nu pune infinit, 75º este suficient pentru că modelul acoperă deja întreaga diagramă solară din partea de sus.
- Peretele lateral din stânga și din dreapta (punctele P1 P2 și P3P4)
- În plus, efectul de fațadă trebuie introdus și de la P3 la dreapta schiței care apare la începutul exercițiului și de la P2 la stânga schiței.
În graficul următor marchez efectul fațadei din P2 în stânga schiței. Daca nu este marcat cred ca soarele are voie sa intre din spate si din spate este casa. În partea dreaptă, nu este necesar să o introduceți deoarece harta solară este deja acoperită în întregime.
- Zonă care este însorită din punctul PM.
După cum văd eu, este zona din dreptunghi pe care o vedeți mai jos.
Acest grafic indică faptul că soarele luminează peretele unde se află punctul PM într-o gaură definită prin abscisă: azimut -1º și -97º și ordonate: cota 0º și 17º
Orele de lumină solară reală sunt definite de liniile hărții solare care se află în suprafața menționată.
După cum am înțeles, liniile albastre, verzi, roșii,… care se nasc și mor pe axa absciselor reprezintă traiectoria solară în diferite momente ale anului și liniile care intersectează orele zilei.
Astfel, în cadrul dreptunghiului marcat cu roșu, putem vedea pentru fiecare perioadă a anului când soarele strălucește pe fațada punctului central PM.
Cred că asta descrie realitatea asumării exercițiului și dacă nu, pot spune că chiar nu înțeleg nimic din toate acestea.
De la OVACEN vrem să le mulțumim lui Antonio Lloret și Francisco Segado pentru că au fost mari profesioniști și au colaborat, astfel încât să învățăm cu toții în fiecare zi un pic mai mult pentru contribuția acestei documentații recente.
-
Articol intocmit de José Luis Morote Salmeron (Arhitect Tehnic - Manager Energetic) Acces la site-ul sau AICI, in colaborare cu Urmareste-ne pe Google+
